De câțiva ani, folosirea Aeroportului Internațional Chișinău (AIC) a devenit un calvar pentru pasagerii care-i trec pragurile și cei care-și petrec ori întâmpină rudele sau oaspeții. Pe baza unor restricții impuse de la începutul războiului de CSE (Comisia stare excepțională), prelungite ulterior prin dispoziții ale Poliției de Frontieră, oamenii sunt ținuți la distanță de incinta Aeroportului, încălcându-li-se flagrant drepturile. În loc să ușureze fluxurile de pasageri, acest regim a făcut condiția de pasager umilitoare și supusă capriciilor unor servicii aeroportuare, care nu fac față.
Astfel, controlul bagajelor și actelor durează 1-2 ore, iar rândurile de sute de pasageri la anumite ore de vârf atestă haos. Nu există nicio triere între pasageri străini și moldoveni, între rute cu prioritate și zboruri cu timp de decolare lejer. Nu există spații adecvate, dar nici creativitate și căutare de soluții neordinare.
Unii oficiali susțin că soluția ar fi construcția unui nou Terminal, dar nu explică nimeni cum ajungem până în 2027, atunci când se presupune că ar fi dat în exploatare. Creșterea numărului de linii aeriene, fără asigurarea condițiilor normale de îmbarcare lasă un gust amar și amintiri deloc amicale pentru pasagerii AIC. Deși restricțiile au fost luate cu scopul de a fluidiza traficul de pasageri și siguranța cetățenilor, acestea nu și-au dovedit relevanța pentru că rândurile enorme din interiorul Aeroportului nu au scăzut, iar nemulțumirile celor care-și întâmpină rudele sunt semnificative.
Zilnic cetățenii postează filme și fotografii cu rânduri de sute de persoane, cu benzi prost organizate la controlul actelor și verificarea bagajelor. Oamenii transpiră, copiii plâng, sunt persoane care-și pierd avioanele chiar aflându-se în rând la controlul actelor, nimeni nu-i mulțumit, iar administrația aeroportului este total absentă. Restricțiile încalcă recomandările ICAO și prevederile unor hotărâri de Guvern, care obligă AIC ca procedurile de control să nu depășească 60 de minute. Crează aceste restricții mai multă securitate? Cu certitudine nu, în schimb crează nemulțumiri și disconfort, nervi, disperare și abandonarea AIC în beneficiul altor aeroporturi, cum ar fi Iași, Bacău sau Cluj. Putem spune că din toată reformele anunțate de Ministrul Spânu la aeroport, oamenii s-au ales doar cu abrevierea ”MDL” pe ticketele de îmbarcare în loc de ”KIV”. Pasagerii sunt obligați să plătească mai mult reținându-și auto în parcare (scumpă distracție), ori să plătească amenzi, atunci când trebuie să-și aștepte rudele în automobile, de-a lungul drumului spre aeroport, o priveliște sinistră, generată de un cap de lemn din actuala guvernare, care pune interesele sale mai sus de intereseele cetățeanului.
Toți au de pierdut, poate cu excepția celor care pretind că administrează un aeroport, fără a deține minim de competență în acest domeniu. Deși numărul pasagerilor crește la AIC, profiturile aeoportului rămân modeste, ar trebui de aflat motivele. Azi, AIC colectează cca 233 mln lei profit anual, la care se adaugă alte 100 mln lei profit de la închirierea spațiilor comerciale (duty free și cafenelele) gestionate tot de vechii proprietari, rămași în business ca rezultat al eșuării licitațiilor APP.
De 8 luni, AIC nu are un director competent în fruntea sa, iar actualul APP preferă interimari, care sunt mai docili și mai ușor de păcălit. Astfel, toată lumea se declară revoltată, dar absentă, iar APP (agenția care administrează proprietățile aeroportului) incapabil să îmbunătățească procesul de fluidizare a pasagerilor. Nimeni din actualul APP nu se obosește să rezolve gravele probleme cu care se ciocnește azi AIC, fie din incompetență, fie din nepăsare.
În atare condiții, consider prioritare următoarele acțiuni –
1. Desemnarea unui Director AIC printr-un concurs transparent și meritocratic ar desemna un management de la care putem cere calitatea procesului de luare a deciziilor.
2. Aglomerația infernală din AIC impune soluția folosirii sălii VIP, utilizată azi pentru tot felul de bogătani și politicieni la putere, în calitate de alternativă fezabilă pentru fluidizarea traficului de pasageri, care au nevoie acum de soluții, nu altă dată.
3. Administrația trebuie urgent să dubleze personalul vamal și al ofițerilor de frontieră, ori poate chiar de extindere a spațiului fizic al sălilor de așteptare prin construcții provizorii securizate, așa cum se proceda în perioada pandemiei, doar pentru a rezolva urgent problemele cu care se ciocnesc pasagerii AIC.
4. Autoritățile ar putea folosi aroportul marfar pentru a devia anumite rute (budget) ca Wizzair și altele), în scopul fluidizării traficului de pasageri, atunci când se vede foarte clar că spațiile existente sunt insuficiente. Anumite companii au decis să treacă la regim nocturn de zbor, dar această soluție crează alte probleme și le pune în special pe spatele pasagerilor (transport mai scump).
Soluții ar mai fi, dar nimeni nu le caută astăzi, luând în considerație capacitatea mediocră de gestionare a crizelor în RM și competența limitată a administrației de stat. Unii miniștri plutesc în nor, visând la investiții de miliarde de dolari în terminale megalomanice, în timp ce oamenii oftează din greu și ocărăsc din greu guvernarea. Asta-i chipul unui stat candidat la aderare, care seamănă azi cu un sat Potiomkin, și cu multe slujbe, care nu-și îndeplinesc funcțiile pentru care le plătim salariile. Până când?
Igor Munteanu, președintele CUB, candidat anunțat la alegerile prezidențiale