Vremurile “bune” care au venit seamănă izbitor de mult cu vremurile ”obișnuite” dinaintea lor.
Tabloul cu ”angajarea rudelor în diverse funcții” l-am mai văzut.
Nici kartinka cu ”legile se aplică doar pentru proști iar oameni noștri sînt deasupra legii” nu e deloc nouă.
Oricît de mult s-ar strădui noul ministru al justiției să ambaleze în bomboane cu mentă situația jenantă cînd prim-ministra nu a inclus în declarația de avere casa în care locuiește (că, vedeți, legea o fi proastă), ea miroase a altceva – a vechiul truc despre faptul că, dacă un ins a prins o korocikă, un automobil cu girofar și un fotoliu, apu insul (sau insa) cu pricina e deasupra legii. Și deasupra normelor legale.
Evident că, din punctul de vedere al celui care o încalcă legea e scrisă aiurea. Probabil că orice șofer care a fost prins beat la volan, de exemplu, crede că o lege care interzice să te urci la volan după ce ai băut o căldare de jin cu cumătru, e scrisă total anapoda…
Nu ajută nici faptul că dl. Litvinenco, ca ministru al justiției își bagă picioarele-n ea de lege și invocă, ca și principiu, faptul că el personal are certitudinea și încrederea că dna prim-ministră nu a făcut nimic rău și e un om ”corect și integru”.
Cuvîntul de onoare al ministrului nu e izvor legal încă. (Asta pînă cînd majoritatea parlamentară nu scoate o lege care ar stipula că, urmare a votului și doleanțelor cetățenilor țării exprimate prin votul din 11 iulie, toate statusurile de pe Facebook a ministrului justiției să fie considerate legi care intră în vigoare din momentul postării).
Nu-s tare departe vremurile cînd un fost prim-ministru se jura că el personal cunoaște pe oamenii care figurează într-un dosar de furt bancar și că 90 % din ei ar fi ”oameni absolut onești”.
Știm cu ce s-a terminat istorioara aia. Asta nu are cum să se termine altfel.
Autor: Vitalie Sprinceana