Igor Dodon candidează pentru un al doilea mandat de președinte al Republicii Moldova. Comisia Electorală Centrală a înregistrat cererea grupului de inițiativă pentru susținerea lui. Pe data de 11 septembrie, administrația electorală centrală va spune stop procului de înregistrare a acestor grupe.
Constat o creștere a numărului de candidați la fotoliul prezidențial, pe dreapta eșicherului politic moldovenesc. Mult mai puțini candidați pe stânga.
Doamna Sandu nu a dorit să participe la discuții referitoare la obținerea unui singur candidat la prezidențiale din partea dreptei național-românești și pro-europene.
Procesul de canibalizare care va avea loc pe dreapta va duce la creșterea numărului de neparticipare la vot. Reprezentanții dreptei se vor războii între ei și vor scoate din dulapuri fel de fel de schelate urât mirositoare. De aici și posibilitatea, mare, ca actualul președinte să câștige chiar din primul tur de scrutin.
Apariția, din dulap în spațiul public, a înregistrării discuției dintre Maia Sandu și Andrei Nastase privind coaliția cu socialiștii este una cu impact asupra imaginii fostului prim-ministru. Din această înregistrare s-a observat că ea a fost cea care îl presa pe Năstase să cedeze mai multe împuterniciri președintelui Dodon. Acest lucru nu îi lasă indiferenți pe alegătorii de pe dreapta politică moldovenească.
Participarea lui Dodon în cursa electorală aduce claritate în ecuația politică electorală: doi favoriți, Igor Dodon și Maia Sandu, secundați la distanță de alți doi contra-candidați, Renato Usatâi și Andrei Năstase.
Potrivit rezultatelor sondajului sociologic “VOX POPULI – August 2020”, lansat pe 25 august de Asociația Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova, în primul tur, 43,3% din alegătorii deciși sunt gata să-l voteze pe Igor Dodon pentru un nou mandat prezidențial. La o distanță destul de mare este Maia Sandu, pentru care sunt gata să voteze 26,9%, ceilalți doi contra-candidați se află înregistrați cu puncte electorale sub opt la sută.
Comentatorii politici afirmă că șansele electorale ale Maiei Sandu ar putea crește odată cu mobilizarea exemplară a electoratului aflat în afara granițelor Republicii Moldova. Nu văd o mobilizare exemplară a simpatizanților Maiei Sandu la vot – până recent numărul celor cu drept de vot aflați peste hotare și înregistrați la Comisia Electorală Centrală era doar de 28 500 de alegători. Prea puțin pentru a schimba rezultatul ecuației electorale. Numărul simpatizanților înregistrați nu va crește semnificativ până la data de 16 septembrie când expiră termenul de înregistrare prealabilă pentru participare la vot.
Deci bătălia electorală se va da pentru cucerirea minților celor de pe loc. Și culmea, pentru prima dată în istoria contemporană, un concurent electoral a declarat că nu va participa la dezbaterile electorale. Igor Dodon a spus că nu va participa la dezbateri electorale și nu va folosi billboard-urile. „Voi merge în toate raioanele și voi avea minimum 10-15 întrevederi pe zi unde voi discuta cu oamenii”, a spus actualul președinte.
Strategia electorală anunțată de candidatul Dodon este una care poate să-i aducă victoria din primul tur de scrutin. Lucru care nu s-a mai întâmplat până în prezent dar care e posibil. Există cel puțin trei motive pentru ca acest lucru să se întîmple: mobilizarea exemplară a electoratului de stânga, concentrarea atenției lui Dodon pe electoratul rural, evitarea dezbaterilor electorale.
Cât despre sugestiile care vin din partea simpatizanților Maiei Sandu că, în eventualitatea în care candidatul stângii ar câștiga mandatul de președinte, va exista o nerecunoaștere a rezultatului alegerilor dar și proteste care ar duce la destabilizarea situației politice, observ că nu există, deocamdată, un interes major din partea celor care ar putea face asta – adică mari actori internaționali. Ei sunt preocupați de chestiuni politice mult mai majore decât spațiul dintre Prut și Nistru.
Contextul pandemic european actual, în care se ridică noi cortine de fier, atât în interiorul, cât și la exteriorul Uniunii Europene, este unul care nu este favorabil intervențiilor în declanșarea revoluțiilor colorate. Episodul Belarus este unul care confirmă acest lucru.